5 noiembrie 2011 - 3 luni şi o zi. Din această zi sunt şi eu creştină. Ma însoţit la acest eveniment părinţii mei şi nana Dana şi nanu Lucian. Cei mai emoţionaţi la acest eveniment a fost nana şi nanu deoarece va trebuie să fie părinţi spirituali toată viaţa. Mă bucur enorm de mult că sunt primul copil care încreştinează. Ceilalţi nani nu au putut să fie prezenţi, însă cu inima erau alaturi, nana Natalia şi nanu Alexandru, nana Oxana şi nanu Dumitru, nana Victoria şi nanu Andrei. Însă la prima petrecere a mea vor fi prezenţi.
Marele eveniment a avut loc în biserica Sfântul Apostul Andrei de lângă casă. Era o zi frumoasă cu soare de sfârşit de toamnă. Câteva zile sau pregătit pentru această zi părinţii mei. A vorbit cu preotul, a cautat cele necesare pentru botez, fotograf şi cameraman ... toate astea numai pentru mine.
Deodată m-am trezit în faţa mea cu preotul care povestea şi povestea, toti tăceau. Apoi preotul a început să cânte, îmi plăcea vocea lui, însă mie îmi era deja cald. Nana Dana era şi ei cald de la mine.
Deodată nana Dana ma pus pe o masă rece şi a început să mă dezbrace, iar tata îmi făcea poze.
Nu înţelegeam de ce mama le dă voie să facă aşa ceva. Sa apropiat preotul şi ia spus Nanei să se apropie de cadiţă. Era o cădiţă mare deodată preotul a pus mâna pe căpuşorul meu şi îmi turna apă.
Mami cu tati îmi fac altfel băiţa, nu-mi plăcea ceea ce făceau. Nanu Lucian stătea şi zâmbea, îl vedeam eu dacă era în locul meu.
Nana Dana ma înfăşat şi a început să mă plimbe în biserică, nu ştie că mie îmfăşată nu-mi place.
M-a dus înapoi pe măsuţa cea rece, mama cu nana Dana m-au îmbrăcat. Nana Dana a gătit pentu mine hăinuţe noi. M-a îmbrăcat ca pe o princepesă, eram foarte elegantă.
Mi-a trecut supărarea, după ce m-au îmbrăcat. Sa apropiat preotul, mi-a pus ceva la gât tot se pregătea ceva să-mi dea.
Îmi dă ceva să beau, la fel cu linguriţa cum îmi dă mama, sigur nu-i lăptic. MMM e bun, lăpticul asta roşu, mai vreau, mi-a dat de 3 ori. M-a luat preotul în braţe mă duce la nişte tablouri, mă ridică mă coboară şi iarăşi repetă, mă dă mai aproape să le văd mai bine. Crede că sunt mică şi nu văd bine, mama şi tata nu ia spus că am o privire ageră.
În sfârşit am ajuns la mami în braţe, aici e cel mai bine.
Tata era cu aparatul foto în mână, de emoţii nu a realizat când totul sa terminat. Colegul lui tati de servici a venit şi a înregistrat cu camera video evenimentul. Pentru bunicii mei care nu au asistat la primul eveniment important din viaţa mea. A fost o slujbă foarte frumoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu