Nu-mi vine să cred că a fugit anul iepuaşului şi a venit anul dragonului. Da, sunt un bebeluş mare, ce repede trec zilele, nu apuc să mă bucur de o zi, că deja nu mai este. Aş dori seara să fie mai lungă să mă joc cu tati, băiţa mult aşteptată, masajul şi somnicul doar din dorinţă de a mai sta în braţe, de pupicii adorabili de pe tot corpul şi zâmbetele fericite de pe faţa părinţilor mei fericiţi. Iar eu le zâmbesc timid de parcă n-aş merita toată această iubire.
Am fost şi la doamna Emiliana, am fost aşezată pe cântar am 6.700kg şi 61cm. Mult sau puţin? Habar nu am, nu mă intereseză dacă e bine sau rău. Sunt încântată de mâinuţele şi picioruşele mele şi mai ales de degeţelele dolofane ca să le ling ca o pisicuţă. Am avansat şi am trecut la următoare mărime de scutece numărul 3.
Sunt tot mai curioasă ce se întâmplă în jurul meu. Capul mi se învârte după tot ce se mişcă, orice zgomot, tot ce nou şi colorat în jurul meu, de la plânset de copil. Îmi place să-l admir pe tati dimineaţa, să văd cum se găteşte să meargă la servici. Îmi place să mă uit în oglindă şi să las amprente. Urechiușele mele le-am descoperit, îmi place să le trag şi să le scarpin. Dau puternic din picioruşe şi lovesc în pat, mami se sperie câteodată. Absolut totul este testat în jurul meu cu limbuţa. Ling tot ce văd de la hăinuţe, jucării, suzeta, hainele părinţilor, iar degetele părinţilor sunt cele mai bune suzete. Zâmbesc cât e ziua de lungă, în special lui tati. Dacă părinţii mă sărută pe corpuşorul meu dulce, atunci le zâmbesc cu gura până la urechi. Numai am mişcări haotice cu mâinuţele, şi-mi place când mami îmi întinde o jucărie şi o i-au din prima. M-am învăţat să i-au singură jucăriile de lângă mine. Ţin singură biberonul în mână, însă mami tot încearcă să mă ajute. Încep a vorbi, părinţii cred că involuntar, însă nu e chiar aşa. Spun "ammm", "maaa-maaa".
A început să-mi placă plimbările în căruţ, ce fericiţi sunt părinţii. Acum ne plimbăm mai mult, am ajuns şi în parc la o plimbare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu