Acum 18 luni am intrat în aşa numita "bucuria vieţii". Am adus mereu fericrea în casă şi în ochii părinţilor. Acum 18 luni am părăsit uterul mamei şi m-am îndreptat într-o lume noua pentru mine. M-am născut ca să cuceresc această lume străină pentru mine. În aceste 18 luni am descoprit şi m-am îndrăgostit de lumea din jurul meu. Din primele secunde cu ajutorul simţurilor am început să cunosc această lume.
Vedeam tot ce ne cadea sub ochi. Ceea ce în pântecul mamei era linişte perfectă, întuneric, temperatură constantă, s-a schimbat şi modul de deplasare, modul de mâncare, ceea ce a trebuit în prima zi de viaţă să o învăţ şi pe asta. De aceea ochii mei au fost ageri şi curioşi la tot ce se întâmplă în mod egal. Disting persoanele dragi mie de cei care nu-i cunosc, nu merg la oricine. La 18 luni ştiu culorile şi formele geometrice. De 1 martie am primit în dar un mărţişor în formă de inimă şi am spus: inima.
Auzeam fiecare sunet pe care se putea auzi. Am învăţat să disting între un lucru şi alt lucru, între un zgomot şi vocea mamei. De la 6 luni am început să disting gustul laptelui mamei cu alt gust de mâncare, de la 9 luni am început să combin cu alte feluri de mâncare. Acum mănânc de toate, am gustat fructe noi lămâia şi fructul pasiunii care mi-a plăcut enorm. Am început să mănânc singură cu lingura şi nu mai vars din lingură.
Apoi am început să pronunt primele silabe. Astfel am făcut primul pas şi o nouă cucerire a independenţei. Acum la 18 luni pot să mă exprim mai bine şi nu-mi mai ghicesc părinţii nevoile, mă înţeleg din ce în ce mai bine părinţii. Vocabularul se îmbogăţeşte cu cuvinte noi. Am început să-l strig pe tati pe nume: Segiu (Sergiu), mai spun şi numele mamei doar dacă mă roagă să repet Vio (Viorica). Am început să număr până la 4 singură şi până la 10 repet. Vizionez un nou filmuleţ un trenuţ cum merge şi spune alfabetul în engleză. După 2 vizionări am început să repet şi spun alfabetul. Descoper şi intru în legătură cu societatea prin învăţarea vorbirii şi puterea de a conversa este cel mai impresionant pas spre calea independenţei.
Am început să fac primul pas şi apoi am început să merg şi acum la 18 luni alerg prin casă şi mă ascund. Aşa am mai obţinut o libertate de care mă bucur, că picioarele mă duc oriunde doresc. Este încă un pas realizat spre independenţă. Mai nou îmi place să mă învelesc, ascund picioarele, apoi le scot de sub plapumă şi mă distrez de minune. Nu-mi place când sunt încălţată în şosete, îmi place să le scot din picioare. Când merg afară îmi pun singură căciula şi încerc să mă încalţ singură. În această lună am început să probez încălţămintea părinţilor şi să mă plimb prin casă.
Aşa am început să cuceresc această lume cu ajutorul simţirilor şi a părinţilor să mă adaptez într-un mod calm şi uşor la modul de viaţă a celor din jur.
Vedeam tot ce ne cadea sub ochi. Ceea ce în pântecul mamei era linişte perfectă, întuneric, temperatură constantă, s-a schimbat şi modul de deplasare, modul de mâncare, ceea ce a trebuit în prima zi de viaţă să o învăţ şi pe asta. De aceea ochii mei au fost ageri şi curioşi la tot ce se întâmplă în mod egal. Disting persoanele dragi mie de cei care nu-i cunosc, nu merg la oricine. La 18 luni ştiu culorile şi formele geometrice. De 1 martie am primit în dar un mărţişor în formă de inimă şi am spus: inima.
Auzeam fiecare sunet pe care se putea auzi. Am învăţat să disting între un lucru şi alt lucru, între un zgomot şi vocea mamei. De la 6 luni am început să disting gustul laptelui mamei cu alt gust de mâncare, de la 9 luni am început să combin cu alte feluri de mâncare. Acum mănânc de toate, am gustat fructe noi lămâia şi fructul pasiunii care mi-a plăcut enorm. Am început să mănânc singură cu lingura şi nu mai vars din lingură.
Apoi am început să pronunt primele silabe. Astfel am făcut primul pas şi o nouă cucerire a independenţei. Acum la 18 luni pot să mă exprim mai bine şi nu-mi mai ghicesc părinţii nevoile, mă înţeleg din ce în ce mai bine părinţii. Vocabularul se îmbogăţeşte cu cuvinte noi. Am început să-l strig pe tati pe nume: Segiu (Sergiu), mai spun şi numele mamei doar dacă mă roagă să repet Vio (Viorica). Am început să număr până la 4 singură şi până la 10 repet. Vizionez un nou filmuleţ un trenuţ cum merge şi spune alfabetul în engleză. După 2 vizionări am început să repet şi spun alfabetul. Descoper şi intru în legătură cu societatea prin învăţarea vorbirii şi puterea de a conversa este cel mai impresionant pas spre calea independenţei.
Am început să fac primul pas şi apoi am început să merg şi acum la 18 luni alerg prin casă şi mă ascund. Aşa am mai obţinut o libertate de care mă bucur, că picioarele mă duc oriunde doresc. Este încă un pas realizat spre independenţă. Mai nou îmi place să mă învelesc, ascund picioarele, apoi le scot de sub plapumă şi mă distrez de minune. Nu-mi place când sunt încălţată în şosete, îmi place să le scot din picioare. Când merg afară îmi pun singură căciula şi încerc să mă încalţ singură. În această lună am început să probez încălţămintea părinţilor şi să mă plimb prin casă.
Aşa am început să cuceresc această lume cu ajutorul simţirilor şi a părinţilor să mă adaptez într-un mod calm şi uşor la modul de viaţă a celor din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu