Am absolvit primul an de gradinita cu bune si rele. Intr-o zi de joi, 11 iunie am avut serbare la gradinita. Rolul la sebare a fost furnica. Poezia nu prea mi-a placut cand am primit-o pentru a o invata. Nu am dorit sa o repet dupa mami sau tati, ei au inceput sa o invete in locul meu si asa am invatat-o si eu. Apoi s-a inceput forfota mare la cautatul costumului pentru serbare. Pana la sfarsit nu am gasit costum de furnica, insa gasisem o rochita neagra care si nici pe ea nu am imbracat-o la serbare din cauza caldurii. Asa ca m-am imbracat intr-o rochita mai vesela, care pe poalele ei erau niste furnici. Copiii pe scena si parinti, frati, bunici si rude in sala. Emotii nu am avut, insa perioada de glorie cateva secunde si, apoi am primit aplauzele cuvenite. Cea mai multa rabdare a avut surioara mea, Lara care a fost prezenta de la inceputul pana la sfarsit.
Poezia: Furnica
Eu furnica, miticaVreau sa-ti spun draga bondare,
Daca nu-i cu suparare,
Ca din zori si pana-n seara,
Acutur spal si fac mancare.
Uite, vezi? Lingura-i mare
Dar m-ajuta, fratioare,
Intreaba-l pe greieras,
De nu ma crezi, bondaras!
Am avut cantece si am si dansat.
Prietena mea de la gradinita Ilinca, care a fost la serbare lalea.
A fost frumos. Emotionant! Poze nu am facut, insa urmeaza sa primim cele oficiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu