Timpul a trecut, tu ai crescut, dar a ramas cea/cel care te asteapta, care se bucura si se roaga doar sa te stie bine. Asa ca, oricat de ocupata ar fi viata, oricat de departe am fi, nu uitam sa ne intoarcem acasa si sa ne imbratisam sau sa sunam si sa ne ascultam unul pe altul.
O dorinta implinita sa invete tata sa faca cele mai bune placinte de la mama lui, bunica Ala.
Sunt momente tacute in viata care spun mai mult decat o mie de cuvinte. In astfel de clipe in care mana, gesturile, privirea si rabdarea bunicii au o putere si iubire uriasa.
E acel timp oferit fara sa astepti nimic in schimb este una dintre cele mai pure forme de iubire. E acea bunatate care se citeste in ochii ei. Bucurie profunda care o traieste acum si mandria tacuta ca unul dintre copii a invatat sa faca placinte.
Primavara 2025 m-am bucurat de acest moment. Lucrurile simple sunt o masa gatita cu dorinta si impartita cu cei dragi, alaturi de o vorba buna cu un zambet sincer.
Uneori, fericirea e ca mama te invata sa gatesti placinte, ceva ce nu are pret.
Sunt recunoscatoare pentru dorinta lui tata de a invata.
Sunt recunoscatoare bunicii pentru vocea si mainilei ei.
Ce poate fi mai frumos cand inveti sa vezi frumusetea in lucrurile marunte. Incepi cu adevarat sa traiesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu