Si Erica a cantat, a dansat, a zambit si s-a bucurat din tot sufletul, eu am fost cea coplesita de emotii.
Cred ca fiecare etapa din viata copiilor are frumusetea ei. Dar sunt momente care ne amintesc, cu o forta aparte, ca timpul chiar trece. Multumim educatoarelor, Cristina Jimborean, Raluca Horvart si preferata Ericai, Andreea Dodea.
Poate ca atunci cand au terminat gradinita fetele mai mari nu intelegeam pe deplin ce inseamna acest prag. Eram prea prinsa de tot ce urma. Acum insa privesc altfel.
Stiu ca nu este doar sfarsitul unei etape. Este inceputul alteia.
Si tocmai pentru ca am vazut deja cat de repede trec anii, inima mea simte si bucuria, si nostalgia in acelasi timp.
Astazi, privind-o pe Erica, constientizez ca Vanessa, sora mai mare, au avut aceleasi educatoare, dar sunt atat de diferite la aceeasi varsta. Iar peste toate acestea s-a suprapus inca un moment important, Vanessa, are astazi banchetul de clasa a VIII-a.
Dintr-odata, parca am vazut toti anii trecand prin fata ochilor mei.
Si da... sunt complesita de emotii.
Nu din tristete.
Ci din acel dor ciudat care apare chiar in clipa in care realizezi ca un capitol frumos s-a incheiat. Dorul de zilele care pareau obisnuite atunci cand le traiai si care, privite în urma, au fost de fapt nepretuite.
Gradinita inseamna mult mai mult decat primii pasi spre scoala.
Inseamna primul colectiv din viata unui copil.
Primele prietenii adevarate.
Primele conflicte si primele impacari.
Primele reguli respectate fara mama si tata alaturi.
Primele responsabilitati.
Primele spectacole, primele poezii spuse cu emotie, primele felicitari lucrate cu mainile mici si daruite cu atata mandrie.
Este locul unde copilul incepe sa descopere ca lumea este mai mare decat familia lui si ca poate avea incredere si in alti oameni care il iubesc si il ghideaza.
In acesti trei ani, Erica a crescut atat de frumos.
A invatat sa fie curioasa, sa isi faca prieteni, sa isi exprime emotiile, sa se bucure de reusitele celorlalti si sa se simta parte dintr-o comunitate.
Iar pentru toate acestea, simt o recunostinta profunda fatq de educatoarele care au insotit-o cu rabdare, blandete si dedicare.
Poate ca cea mai frumoasa dovada este chiar visul ei.
Daca o intrebi ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare, raspunde fara sa stea pe ganduri: „Educatoare. Si dupa aceea, directoare de gradinita.”
Zambesc de fiecare data cand o aud.
Pentru ca in spatele acestui raspuns se ascund trei ani in care s-a simtit iubita, vazuta si in siguranta.
Draga noastra Erica, iti multumim ca traiesti fiecare clipa cu atata seninatate si bucurie. Tu ne amintesti sa fim prezenti, sa ne minunam si sa sarbatorim fiecare inceput, chiar si atunci cand vine dupa un sfarsit.
Te iubim, minune vesela!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu